poezia lui gigi

                                           GIGI

Pe un stadion,

Cam cu ghinion,

Iată vine iute,

Pfui, ferea că pute,

Un cioban gherţoi,

Cu-o turmă de oi!

Una-i mai pestriţă,

Oaia Nicoliţă,

Una care zburdă

E o oaie Surdă,

Iar una peltică

Se numeşte Dică.

Şi pe la peluză

Stând buză la buză,

Mări, se vorbiră,

Ei se sfătuiră

Printre căcăreze

Ca să mi-l lucreze

Pe cel antrenor

Că-i prea bârfitor

Şi are la soare,

Un hotel prea mare,

Şi maşini prea tari,

Şi cam mulţi dolari!...

Şi acel cioban,

Evident, ţăran,

Fără pic de frică

L-a demis pe Gică,

Şi de-o lună-ncoace

Gura nu-i mai tace,

Cică el cioban,

I-a luat Merţan

Şi noaptea la trei

Îi ducea femei

-Bre patron de paie,

Care nu faci baie,

De o lună-ncoace

Gura nu-ţi mai tace!

Ori turma nu-ţi place,

Ori eşti bolnăvior,

Păstor impostor?

-Auzi, hahaleră

Cu faţă mizeră,

Mare derbedeu,

Tu ştii cine-s eu?

Eu sunt, ştiu creştinii,

Sabia luminii,

Sunt Jiji jupânul

Şi a tot stăpânul.

- Stăpâne, stăpâne,

Îţi cheamă ş-un câne

Cel mai bărbătesc

Şi cel mai frăţesc,

Şi la stadion

Dă-i un milion,

Poate derbedeul

Bate CeFeReul.

-Bre Jiji la noi

Nu există oi,

Caută-ţi în pripă

Oaia la echipă,

Şi-o să-ţi vezi măiastră,

Oaia roş-albastră;

Iar în dosul stânii

Mai ascultă-ţi cânii,

Zi-le-o vorbă bună,

Ca la cap să-ţi pună

Fluier ardelean,

Al lui Corpodean;

Fluierul ca mierea,

Al domnului Serea;

Fluier cu venin,

Al lui Constantin!

Vântul când a bate

Prin ele-a răzbate,

Punctele s-or strânge,

Oile vor plânge

Cu lacrimi de sânge,

Că tu la prostime

Le vei da iar prime!

Iar de o să pleci

La Parchet în beci,

Să le spui curat

Că te-ai însurat

C-o mândră crăiasă,

A lumii mireasă;

Că la nunta ta

A căzut o stea;

Iar restul de stele

Ţi-au cântat manele,

Vieţaşi şi ocnaşi

Ai avut nuntaşi;

Preoţi iubitori,

Doi judecători,

Păsărele mii,

Şi stele făclii!

Iar dacă-i vedea,

Pe la DeNeA

Unul cu burtică,

Pe nume Mitică,

Din ochi lăcrimând,

Pe hol alergând,

Pe toţi întrebând

Şi la toţi zicând:

\\\"Cine-au cunoscut,

Cine mi-au văzut

Şmecher marinel,

Tras printr-un inel?

Feţişoara lui,

A coniacului;

Perişorul lui,

Ca al oului;

Ochişorii lui,

Ca ai x-ului?\\\"

Tu, ciobanul meu,

Să îi spui mereu

Că acel băiat

V-a cam înfundat,

Iar la spectatori,

Ăia \\\"infractori\\\",

Să le spui curat:

”-Gata, v-am lăsat!