iubire

Credinta la rascruce  

Omoram zilnic fiinte nevinovate. Denaturam viata transformand-o in ura
si invidie. Constiinta noastra pare sa uite de noi, ne-a aruncat undeva
intr-un loc ascuns si ne priveste din cand in cand aducandu-ne mustrari.



Stiu tot si nu vreau sa spun nimic. Nu ma simt in masura sa iti provoc
suferinta mai devreme decat este proiectat. Dumnezeu plange si se
stinge. L-am omorat noi cu ganduri meschine si vulgare. Focul arde in
noi distrugand si ultima ramasita de speranta ce se ascunsese dupa un
perete al inimii. Pe degetul tau se odihneste un inel , incerci sa il
scoti cu ganduri josnice. Il privesti, zambesti si il pui la loc-
faptele tale sunt mai patate si miselesti decat ale mele.





Traiesc murdar si am ganduri rosii, Dar mai infam decat mine este
gandul meu, ce vrea ca tu sa suferi. Am un sentiment puternic de
antipatie profunda pentru atitudinea mea preavazatoare. Te sprijini pe
umarul meu drept si versi lacrimi de crocodil, eu te privesc cu un aer
superior si cred ca meriti sa induri.



Privesc „inceputul” si „sfarsitul” reusind sa dezleg mistere,
indiferent cat de bine te-ai ascunde intr-o zi vei disparea. Totul se
rasplateste, primesti ceea ce dai si oferi ceea ce ai.